În scrierile grecești mai vechi și mai rafinate, precum cele ale lui Platon, ἀπεκρίθη (apekrithē) și ἀποκριθήσομαι (apokrithēsomai), în sens pasiv, nu sunt de obicei folosite pentru a transmite sensul „a răspuns”. În schimb, ἀποκριθῆναι (apokrithēnai) și ἀποκρίνασθαι (apokrinasthai) sunt folosite interschimbabil.
O formă pasivă în Noul Testament
În Noul Testament, există o utilizare particulară a formei pasive ἀπεκρίθη (apekrithē). Forma aoristă medie, ἀπεκρίνατο (apekrinato), apare doar în câteva cazuri, precum în Matei 27:12, Marcu 14:61, Luca 3:16, Luca 23:9, Ioan 5:17, 19, Ioan 12:23 și Faptele 3:12.
Ceea ce face acest cuvânt atât de important este faptul că apare de multe ori împreună cu „a spus”, adică „a fost separat și a spus”; astfel, traducerea lui prin „a răspuns și a spus” este cu siguranță redundantă și inutilă.
Așadar, deși scrierile grecești mai vechi preferau forme diferite pentru „a răspuns”, autorii Noului Testament nu s-au bazat pe acestea, ci au ales să folosească o formă pasivă ἀπεκρίθη.
ἀποκρίνω (apokrinō) apare de 232 de ori în Noul Testament (cf. Strong nr. 611). În greaca clasică, înseamnă „a separa” sau „a selecta/a distinge”.
Potrivit LSJ (Liddell, Scott, Jones), „a pune deoparte” sau „a fi despărțit ori separat”, ἀποκρίνω (apokrinō) are diverse utilizări:
- A pune deoparte: Această utilizare este sugerată în lucrări precum „Plutarh” al lui Platon și în alte surse, precum Pherecrates și „Varia Historia” a lui Aelian.
- A fi despărțit sau separat: În forma sa pasivă, ἀποκρίνθη (apokrinthē), indică faptul de a fi separat sau despărțit. De exemplu, în „Iliada” lui Homer, descrie doi campioni separați de mulțime. Se regăsește și în alte contexte, cum ar fi descrierea separării elementelor în cosmogonie sau a separării diferitelor națiuni.
Termenul cuprinde atât separarea fizică, ca în cazul combatanților separați fără un rezultat decisiv, cât și separarea conceptuală, ca atunci când elemente disparate sunt reunite sub o singură denumire.
Problema traducerii pasivului ἀποκρίνθη prin „a răspuns” este că, deși „a răspuns” este o traducere obișnuită pentru forma pasivă aoristă ἀποκρίνθη (apokrinthē), aceasta nu redă pe deplin aspectul pasiv al verbului. O traducere mai precisă, care ține seama de diateza pasivă, ar fi ceva de felul „i se răspunde” sau „i se răspundea”. Aceasta subliniază faptul că subiectul primește acțiunea de a i se răspunde, în loc să răspundă activ.
Despre ἀπεκρίθη și dativ. — Traducerea convențională a lui ἀπεκρίθη ca „a răspuns” reflectă sensul verbal ulterior și bine stabilit al lui ἀποκρίνομαι, dar nu epuizează posibilitățile lexicale ale lui ἀποκρίνω. Verbul este alcătuit din ἀπό („departe, de la”) și κρίνω („a separa, a distinge”), iar sensurile sale lexicale mai vechi includ „a separa”, „a pune deoparte” și „a distinge”. Forma ἀπεκρίθη este, din punct de vedere morfologic, un aorist pasiv, persoana a treia singular, și permite astfel sensul de bază „a fost separat/distins”. Când verbul este însoțit de un dativ, dativul nu trebuie înțeles exclusiv ca un destinatar; dativul grecesc poate exprima mijlocul sau instrumentul. În consecință, o construcție precum ἀπεκρίθη αὐτοῖς poate fi redată, pe baza unei lecturi a morfologiei și a funcției cazului, prin „a fost separat de ei”, cu αὐτοῖς înțeles ca dativ instrumental („prin intermediul lor”). Această lectură nu trebuie confundată cu exprimarea mai uzuală a unui agent personal la pasiv, ὑπό + genitiv; mai degrabă, ea tratează dativul ca mijlocul sau agenția prin care este efectuată separarea. Prin urmare, traducerea propusă păstrează atât valoarea semantică mai veche a lui ἀποκρίνω („a separa/a distinge”), cât și o funcție recunoscută a dativului, fără a impune sensul lexicalizat din NT de „a răspunde” ca punct de plecare.