Vai de cei bogațiEnglish · አማርኛ · العربية · বাংলা · Čeština · Deutsch · Ελληνικά · Español · فارسی · Français · Hausa · עברית · हिन्दी · Hrvatski · Magyar · Bahasa Indonesia · Igbo · Italiano · 日本語 · 한국어 · मराठी · Nederlands · Afaan Oromoo · ਪੰਜਾਬੀ · Polski · Português · Română · Русский · Српски · Svenska · Kiswahili · தமிழ் · ไทย · Türkçe · Українська · اردو · Tiếng Việt · Yorùbá · 中文

America, țara nașterii mele, a devenit o vizuină de hoți, o lume subpământeană excavată, o pustietate plină de capcane unde prădătorii așteaptă în fiecare act obișnuit. Cumpărarea, vânzarea, condusul, clicul, împrumutul, abonarea, parcarea — da, chiar și aderarea la o religie — pot ascunde o altă obligație gata să se închidă ca o capcană. Aceasta este o cultură a ambuscadei, o economie a pândei clădită pe spinarea unei populații tratate ca vitele.

Hades nu a fost un mit grecesc, ci o revelație profetică despre viitor.
Hades nu a fost un mit grecesc, ci o revelație profetică despre viitor.

Marketingul nu mai este persuasiune; este război psihologic. Arhitectura alegerii, încadrarea și arbitrajul percepției sunt studiate, rafinate și desfășurate împotriva oamenilor. Un studiu din 2026 confirmă ceea ce cei vicleni știau deja: consumatorii observă mai ușor schimbările de preț decât schimbările de cantitate sau calitate. Această cunoaștere este transformată în armă. Această generație vorbește mult despre „capitalismul în stadiu avansat”. Când mă gândesc la capitalismul în stadiu avansat, mă gândesc la lucruri precum noile modele de afaceri ale capitaliștilor de risc sau la schemele politicienilor care își pot permite să cheltuiască miliarde doar pentru a distruge concurența. Banii înșiși sunt transformați în armă. Realitatea este că vei avea pur și simplu un anumit nivel de vărsare de sânge și corupție pe care nu îl găsești în țări unde oamenii nu pot risipi miliarde pentru a-și distruge adversarii. Miliarde cheltuite pentru a te transforma pe tine în marfă, ca să fii prins, cumpărat și vândut. Cât din datele tale personale a fost deja traficat de rețelele sociale?

Partajarea conexiunii, după cum am aflat fiind dependent de aceasta pentru folosirea hotspotului în timp ce eram fără adăpost, pe abonamente de la furnizori eSIM, este un exemplu clasic de ambuscadă: abonamentul este vândut ca date utilizabile, clientul plătește, iar apoi, în momentul în care conexiunea este partajată, furnizorul o limitează în tăcere până devine inutilă. Textul cu litere mici sau politica de „utilizare echitabilă” este capcana care se închide numai după ce banii au fost deja luați. Nici măcar nu poți cumpăra un pahar de iaurt fără să fii văduvit — „cu loc pentru toppinguri” este acum tipărit ca o caracteristică, de parcă a-ți da mai puțin ar fi generozitate. Micul furt trece neobservat, însă din asemenea furturi mici este construită o întreagă națiune. Undeva, măsura câștigului a devenit pur și simplu aceasta: cât poate fi extras și cu ce preț pentru cel care nu poate refuza.

Legarea celor slabi prin cuvinte pe care cei slabi nu le pot stăpâni nicidecum

Clasa înstărită, care vorbește despre sine ca despre „lumea banilor”, a modelat un sistem juridic de o amploare fără precedent pentru a se proteja, ținând în același timp restul națiunii într-o stare continuă de ostatici. Creditul este lanțul. Libertatea este cuvântul încă rostit, totuși omul obișnuit trece zilnic prin sute de relații juridice obligatorii, intrând în zeci de noi capcane contractuale fără să ridice vreodată un pix. Un studiu Carnegie Mellon din 2008 a calculat că citirea fiecărei politici de confidențialitate întâlnite de un utilizator american de internet ar consuma 244 de ore pe an — aproape patruzeci de minute din fiecare zi lucrătoare. Aceasta a fost acum aproape douăzeci de ani. Până în 2024, politica mediană de confidențialitate de pe marile platforme se umflase la 4.150 de cuvinte, aproximativ dublul lungimii de cu un deceniu înainte. Șanțul se lărgește. Prăpastia se adâncește.

Și mai rău este noul contractare ambientală: consimțământul nu mai este dat prin semnătură, ci prin simpla prezență. Un sondaj Pew din 2023 a constatat că 56 la sută dintre americani apasă aproape întotdeauna pe „de acord” fără să citească. Cumpărarea, condusul, clicul, împrumutul, munca, serviciile bancare, căutarea îngrijirii medicale — chiar și conectarea sau simpla rămânere prezent — extrag acceptarea prin oboseală. Un studiu asupra a șaptezeci de servicii digitale majore a constatat că numai documentele AT&T însumau aproximativ 383.000 de cuvinte. Aceasta nu este comerț. Acesta este un sistem conceput astfel încât cei puternici să-i poată lega pe cei slabi prin cuvinte pe care cei slabi nu le pot stăpâni nicidecum.

Să presupunem că două persoane întâlnesc același acord de 40 de pagini. O persoană cu bani poate cumpăra lucrurile care îi permit să treacă bariera complexității juridice:

Persoana săracă poate avea nevoie imediat de un serviciu și nu își poate permite nimic din toate acestea. Toate clasele pot, din punct de vedere tehnic, să „aleagă”, dar costul înțelegerii alegerii este radical inegal.

Adăugați la aceasta mecanismul tăcut al datoriei, ficțiunea juridică ce tratează corporațiile ca persoane și transformarea neîncetată a fiecărei nevoi umane într-un flux de venituri. Săracii sunt măcinați până devin pulbere, clasa de mijloc este stoarsă de sânge, bogații sunt izolați, iar numele libertății este invocat peste întreaga rânduială. Ei înmulțesc legăminte pe care nu au intenționat niciodată ca omul obișnuit să le înțeleagă și numesc robia rezultată libertate.

Capcane întinse din copilărie

Nu trebuie să cauți mult ca să găsești capcanele; ele ne sunt așternute la picioare încă din copilărie. Chiar și la vârsta de șaisprezece ani, m-am înscris la o sală locală doar ca să fac mișcare. Când nu mi-am mai permis-o, mi-au spus că nu pot anula — eram obligat să continui să plătesc sau să suport penalități mari. Abia când am descoperit că minorii nu pot fi obligați legal prin contracte și le-am spus asta, au rupt prompt hârtia în fața mea. De îndată ce împlinești optsprezece ani, te așteaptă un întreg imperiu al acestor capcane. Din momentul în care m-am mutat prima dată pe cont propriu, sperând să studiez afacerile din domeniul stațiunilor de schi în Colorado, până la acumularea de datorii pentru o diplomă la o facultate de extremă stânga, până la a fi respins de fiecare instituție pentru angajare după absolvire pentru că erau de extremă stânga, până la CV-uri încărcate de voluntariat care, cumva, au lucrat împotriva mea, până la afaceri nimicite de Pădurea Națională, Serviciul Vamal și Protecția Frontierei al SUA, primării și consilii județene, precum și de restul reglementărilor guvernamentale statale și locale, zidurile erau uriașe. Chiar și Departamentul de Șomaj era o parodie de capcane. După ce m-au sunat pe mine ca să mă informeze că eram eligibil în timpul crizei COVID ca mecanic mobil pe cont propriu și mi-au acordat circa zece mii de dolari în beneficii pentru că nu lucrasem mai bine de un an, aproape doi ani mai târziu mi-au cerut totul înapoi pentru că „nu aveau totul bine organizat și nu puteau analiza cazurile individuale”. A fost o încercare ieftină de a-și anula propriile greșeli, sperând că oamenii vor ceda și le vor da înapoi niște bani. Am contestat și am câștigat, dar nu înainte să fiu umilit, rănit și tratat nedrept, și totuși condamnat să le plătesc înapoi 1.800 de dolari. Condamnat ca un criminal fără proces echitabil. E de ajuns să spun că nu am făcut-o.

În anii în care am încercat să înființez o sală de escaladă și fitness și alte afaceri, m-am aruncat direct și am încercat să înot peste acel șanț fără să-mi dau seama în ce mă bag (vezi memoriile mele mai jos). În ciuda faptului că am dezvoltat o bază de clienți și un club de peste 1.200 de oameni entuziaști pe parcursul a șapte ani anevoioși, am fost spulberat până la dispariție de dezvoltatori imobiliari comerciali, reglementări de zonare, birocrație prădătoare, „taxe” guvernamentale (gândește-te la o taxă de 700.000 de dolari pentru impactul asupra traficului) și costuri imobiliare. Sistemul nu a fost construit pentru a încuraja antreprenoriatul; a fost construit pentru a proteja capitalul care exista deja.

Doar intri cu mașina? Instrucțiunile și informațiile sunt înăuntru?

Chiar și orientarea într-un oraș a devenit un exercițiu de extragere ambientală. După cum au aflat zeci de șoferi neavizați, companii precum Metropolis „te contractează” în secunda în care intri pur și simplu cu mașina într-una dintre parcările lor. Fără bariere, fără automate de plată și cu avertismente minime, camerele lor AI îți ambuschează datele personale. M-au jefuit de mai multe ori doar pentru că am folosit un încărcător Tesla, ca să încarc o Tesla pe care o închiriasem de la o altă corporație extractivă, Hertz, ca să pot munci pe bani de nimic pentru încă o corporație extractivă, Uber. Am fost deposedat de câteva sute de dolari fără să am cu cine vorbi. Pedeapsă automatizată fără avertisment, proces echitabil sau arbitraj. Și totul aparent legal, ascuns în spatele unui cod QR care servește drept echivalentul modern al textului mărunt ilizibil.

Mitzrayyim, Asediul Dublu

Eglon (עֶגְלוֹן) literally translates to "calf-like" or "young bullock."It is derived from the root word 'egel (עֵגֶל), meaning "calf", which traces back to the verb 'agal (עָגַל), meaning "to go in circles," "round," or "rolling."
Închinarea la Vițelul de Aur. Eglon (עגלוֹן) se traduce literal prin „asemănător unui vițel” sau „taur tânăr”. Este derivat din cuvântul-rădăcină ‘egel (עֵגֶל), care înseamnă „vițel”, ce provine din verbul ‘agal (עָגַל), care înseamnă „a merge în cercuri”, „rotund” sau „rostogolire”.

„În Dumnezeu ne încredem” este tipărit chiar pe bancnotele care ne înlănțuie. După cum se dovedește, acest dumnezeu și-a construit în jurul său un șanț și un turn de fildeș de o înălțime inaccesibilă. În Cartea Exodului, Faraon i-a înrobit pe evrei printr-o strategie calculată, alimentată de paranoia politică, exploatarea treptată a muncii și violența sancționată de stat. Egiptul era un stat abuziv, cu magicieni care vindeau o religie.

Sună cunoscut? America împlinește tot ceea ce avertiza acea poveste. Este plină de supraveghetori care asupresc o clasă muncitoare ce trudește în noroi făcând cărămizi pentru imperiu, aplecându-se în fața unui dumnezeu dezumanizant și insolent. Numele Egiptului în ebraică, Mitzrayyim, se traduce prin „Asediu Dublu” sau „Strâmtoare Dublă”. Te asediază din față și din spate: trecutul este folosit împotriva ta, iar viitorul este construit deasupra ta, storcând fiecare picătură de viață din ființa ta, în timp ce președinții și politicienii săi continuă să jure pe ea cu mâinile stângi.

O națiune creștină? Ceea ce face America, creștinismul face de câteva mii de ani. „Împărăția lui Dumnezeu” globală, în loc să demonteze acest sistem, acționează ca principalul său beneficiar, făcându-i pe ei cei mai complici în acest sistem al Hadesului. Creștinii din întreaga lume câștigă anual ceva de genul a 70 de trilioane de dolari, contribuie cu peste 1 trilion de dolari anual la economia SUA, dețin trilioane în active și proprietăți și economisesc guvernelor miliarde prin „efectul de halou” al plaselor de siguranță socială și al voluntariatului. O prostituție fără egal.

Creștinii din întreaga lume dețin o parte uriașă din averea privată, controlând active personale de ordinul a 180–250 de trilioane de dolari. Dacă creștinii lumii ar fi tratați ca o singură economie suverană, PIB-ul lor ar fi cu aproximativ 40% mai mare decât cel al Statelor Unite și al Chinei la un loc. Vorbind despre contractare ambientală, costurile înțelegerii, un sistem conceput să-i lege pe cei slabi folosind cuvinte pe care cei slabi nu le-ar putea înțelege niciodată, punând asupra oamenilor poveri prea grele de purtat, fără a ridica niciun deget, și consecințe cumplite pe care le afli după ce ai fost atras înăuntru…

Goliat.

Un dublu asediu. Îți sprijină ieriul împotriva ta, îți vinde mâinele. Acesta este un sistem conceput astfel încât cei puternici să-i poată lega pe cei slabi cu cuvinte pe care cei slabi nu le pot stăpâni nicidecum. Văruit.

Treapta de jos

Am încercat să găsesc muncă freelance ca programator „quant” pe Upwork doar ca să mănânc, numai pentru a descoperi o cursă spre fund (de exemplu, Downwork), unde tranzienții de pe Wall Street externalizează muncă ieftină, subminând profilele aflate la început și reținând plata fără consecințe. Am pierdut mii de dolari în muncă. Am încercat să conduc pentru Uber 85 de ore pe săptămână, dormind într-o mașină ca să economisesc bani, doar pentru a descoperi că sistemul este trucat ca un aparat de sloturi dintr-un cazino. Șoferii sunt forțați într-un război psihologic de uzură, refuzând curse plătite la nivel de sărăcie în speranța de a câștiga premiul unei curse bine plătite, până când se instalează oboseala și algoritmul câștigă.

programul de ridesharing (extracție) al Hertz nu a fost mai bun, închiriindu-mi un Tesla cu 196.000 de mile și un sistem de vizualizare de siguranță defect. Ei îi extrăseseră deja întreaga valoare prin costurile de închiriere, totuși au refuzat să îl vândă, preferând să stoarcă șoferii disperați cu prețul propriei lor siguranțe.

Această supraviețuire este abia realizabilă dacă pasagerii tăi sunt ospitalieri, ca în Nashville, însă încearcă să conduci prin câmpurile minate ostile de pe Coasta de Est, pline de taxe de drum și camere AI care te vânează, unde nimeni nu îți lasă bacșiș și se grăbesc să îți dea evaluări proaste — Jersey, Philadelphia, Baltimore, DC, le-am încercat pe toate. Ceea ce am observat acolo nu a fost promisiunea progresistă că „diversitatea este puterea noastră”, ci un arbitraj cinic al percepției: bogații importă mase de muncitori disperați, dispuși să-și vândă ziua de mâine pentru 6 dolari pe oră. Am găsit zero contopire a culturii, originii, limbii sau viziunilor asupra lumii și o creștere masivă a competiției rasiale. Aceasta menține clasa muncitoare divizată și concurând pentru firimituri, în timp ce lărgește șanțul din jurul turnurilor bogaților. Este aceasta umanitatea în ceasul ei cel mai bun?

Promisiunea internetului

Poster satiric: Unchiul Sam trage înapoi o cortină etichetată Promisiunea internetului pentru a dezvălui mașini din Silicon Valley care recoltează atenția și alimentează furia, diviziunea și dependența oamenilor din cubiculuri, în timp ce un public bogat aplaudă cu bani în mâini.
Poate ieși ceva bun din… America?

A fost o vreme când America exporta lucruri care ridicau lumea: becul electric, avionul și speranța că o persoană cinstită putea să se ridice prin muncă cinstită. Ce exportă acum? Principalele sale exporturi sunt platformele sale, fluxurile sale și divertismentul său, iar ceea ce curge prin ele în fiecare națiune de pe pământ este furie, diviziune, dependență, violență, sexualizare, conspirație, iluzie religioasă, degenerare și consumerism — recoltate din fiecare privire, fiecare clic și fiecare oră de veghe, apoi vândute înapoi lumii ca promisiunea internetului. Libertatea de exprimare, un public mai informat, o comunitate globală, oportunitate pentru toți, o democrație mai puternică: trage cortina la o parte, iar în spatele ei stă o mașină grotescă de recoltat globii oculari și creierele tale. Cei bogați și puternici nu doar tolerează această mașină; ei o construiesc. Și o construiesc cu o grabă atât de mare, încât nimeni nu poate ține vreodată pasul. Toarnă neîncetat combustibil pe focurile a tot ce este diviziv, pentru că indignarea este cea mai profitabilă recoltă pe care acest pământ a crescut-o vreodată, iar un popor care se are unul pe altul de gât nu se uită niciodată în sus, spre cei care țin chibriturile. Ei stau în primul rând cu bani în mâini și aplaudă (pentru tabăra lor).

Puțini înțeleg povara zdrobitoare a acestei societăți dacă nu se află la baza ei. Economia și societatea americană sunt o groapă de smoală, iar regula este simplă: dacă nu calci pe degetele cuiva pe scara de ieșire din ea, întregul sistem va călca bucuros pe ale tale.

Cu toate acestea, continui să traduc, oricum, chiar dacă îmi ia un timp chinuitor de îndelungat să fac puțin progres. John, blocat singur pe o insulă, exilat, tratat ca un gunoi aruncat, găsește totuși o cale să scrie o capodoperă.