Despre Proiectul Real Bible Translation

Nefinanțat

*Lucrând în Ucraina devastată de război*

Proiectul RBT nu este un proiect finanțat, susținut de un buget de 25 de milioane de dolari, în timp ce stai pe scaune de piele întoarsă într-un seminar, sorbind ceai de mușețel lângă o priveliște cu peisaje verzi. Se realizează fără bani, fără ajutor, fără casă, fără mașină, fără niciun spațiu de birou, totul pe un stilou de fier bine uzat și lipit (laptop) la cel mai de jos nivel al scării sociale. Proiectul RBT a prins contur în cafenele, baruri, hosteluri insalubre și nu puține locuri dărăpănate. Evangheliile și zeci de capitole au fost traduse (reparate) dintr-un rucsac, în unele dintre cele mai rele condiții de lipsă de somn imaginabile, în cinci țări diferite, după ce aproape toți au refuzat sprijinul sau m-au tăiat de pe listă. Fără somn, fără mâncare, fără casă și cu destulă respingere. Din când în când găsesc muncă freelance ca să pot mânca, dar dacă cineva știe ceva despre mașinăria globală Upwork, nu e nimic „up” la ea. Jumătate din timp sunt păcălit la plată pentru muncă și am pierdut mii de dolari în muncă neplătită. Puțini înțeleg greutatea zdrobitoare a societății decât dacă sunt la baza ei. Dacă nu calci pe degetele cuiva pe scara socială, întreaga societate îți va călca pe ale tale. Asta fiind spus, Atlas a dat din umeri.

Limba Omului

Limba umană, considerată cea mai mare invenție a omului, se află în centrul conștiinței și inteligenței umane. Ea evoluează în timp, dar mai important, se aglomerează în „limbi copil” mai mari pe măsură ce lumea devine tot mai conectată (sau dizolvată, depinde cum privești). Engleza însăși este o aglomerare de multe limbi părinte. Acest proces creează „moartea limbii” pe măsură ce limbile copil conglomerate înlocuiesc vechile limbi părinte umane. Se estimează că au existat cel puțin 31.000 de limbi umane, unde astăzi mai există doar 6.000. Definiția cuvintelor evoluează și capătă sensuri și forme diferite de-a lungul acestui proces. Sensul cuvintelor se poate schimba drastic chiar și într-o singură generație.

Limba Celui Etern

Dacă ar exista o „limbă eternă” a unui „etern”, ar evolua sau s-ar schimba vreodată? Cum ar funcționa? Ce ar constitui un „timp etern”? RBT înțelege limba ebraică antică drept una care transcende conștiința și inteligența umană tipică, diferind de limbile obișnuite legate de constrângerile timpului și locului. Spre deosebire de alte limbi antice care au dispărut, „limba cerului” ebraică rezistă în mod puternic. A fost creată intenționat într-un mod prototipic cu un aspect etern, pentru a servi ca punte de comunicare „între cer și pământ”, ceea ce o diferențiază de normele lingvistice ale comunicării umane, bazate pe timp și loc. Motivul pentru care profeții ebraici au folosit un sistem aspectual de scriere nu a fost pentru că nu înțelegeau diferența dintre „trecut, prezent și viitor”, ci a fost intenționat. Alte limbi contemporane foloseau sens temporal, precum akkadiană, egipteană (medie și târzie) și greacă, toate fiind orientate pe timp, iar aramaica tindea și ea spre o utilizare bazată pe timp. Chiar și sanscrita (vedică) avea un sistem bazat pe timp. Chineza veche este probabil cel mai apropiat analog al ebraicii antice, deoarece nu avea inflexiuni de timp. Atât ebraica, cât și chineza cer interpretului să „localizeze” acțiunea într-un cadru cosmologic sau narativ mai larg, nu doar să asocieze formele verbale cu o cronologie liniară. Asta înseamnă că ambele limbi forțează o percepție neliniară a timpului asupra utilizatorilor lor. Totuși, ebraica antică rămâne aparte în utilizarea sa.

În ebraica biblică, recursivitatea este profund țesută în gramatică. Wayyiqtol conduce narațiunea într-un lanț deschis. Vorbirea profetică folosește paralelism + aspect pentru a plia evenimentele unele în altele. Rezultatul: textul produce temporalitate recursivă (un ciclu în care viitorul se prăbușește în prezent/trecut). În chineza veche, recursivitatea este doar parțial folosită. Sintaxa este paratactică (propoziții puse una lângă alta). Marcatorii aspectuali (zhe, le, guo) marchează procesul/finalizarea/experiența. Dar acestea nu creează aceeași recursivitate profetică. Sunt descriptive, nu revelatorii.

Viziunea ebraică: Limba = eveniment. Rostirea realizează istoria (de ex. wayyiqtol = „și s-a întâmplat”). Aceasta invită la o ontologie recursivă: fiecare re-rostire a profeției reactivează evenimentul.
Viziunea chineză: Limba = principiu de ordonare (ritual, armonie, echilibru cosmic). Cadrul daoist și confucianist pune accent pe echilibru ciclic, nu pe profeție recursivă.

Prin urmare, nu există „profeți chinezi” în sensul ebraic. În schimb, există înțelepți (Confucius, Laozi) care vorbesc în maxime și perspective cosmologice ciclice. Discursul lor intenționează să întărească ordinea cosmică, nu să rupă timpul prin intervenție divină.

Acest lucru este crucial: recursivitatea aspectuală ebraică devine escatologică (viitorul care irumpe). Recursivitatea aspectuală chineză devine cosmologică (ciclu-reîntăritor). Toate acestea arată că ebraica antică, prin orice măsură comparativă, este structurată unic între limbile clasice ale lumii. Prezintă trăsături care par proiectate pentru recursivitate și timp profetic, nu pentru evoluția normală a limbii umane. Majoritatea limbilor evoluează prin eroziune fonetică, analogie, pragmatică, împrumuturi, hibridizare etc. Akkadiană, ugaritică, greacă, egipteană și chineză urmează căi normale: complexitatea apare, dar este ad-hoc, cumulativă și dezordonată. Ebraica, în schimb, arată mai degrabă ca un sistem construit de operatori morfo-cauzali. Binyanim acționează ca funcții pe rădăcini (Qal → Niphal → Piel → Pual → Hiphil → Hophal → Hithpael). Este sistematic și recursiv, aproape ca o algebră. Alte limbi semitice imită părți din acest sistem (akkadiana are tulpini D, Š, N), dar nu cu atâta simetrie sau completitudine. Cel mai interesant, legăturile waw-consecutive creează recursivitate narativă infinită. Nicio altă limbă semitică nu se bazează atât de mult pe asta. Ambiguitatea aspectuală (qatal/yiqtol) nu este o evoluție neglijentă—este aparatul perfect pentru profeție și narațiune atemporală. Faptul că profeția „funcționează” în ebraică (prezentând evenimente viitoare ca „deja realizate”) sugerează că gramatica este optimizată pentru acest rol.

A traduce cu mintea potrivită

Această unicitate a prezentat mereu provocări extraordinare pentru cercetătorii care au încercat să o înțeleagă prin cadre lingvistice și temporale umane convenționale. Concepte precum acuzativul de timp și loc, absența unor timpuri distincte de trecut, prezent și viitor, precum și utilizarea neconvențională a pronumelor masculine și feminine, o fac evazivă pentru filologia convențională și predispusă la interpretări și traduceri greșite.

Dacă cineva ar proiecta o limbă pentru a codifica ontologia recursivă (ființa care se pliază pe sine), temporalitatea profetică (viitorul rostit ca prezent/trecut), profunzimea morfologică (rădăcina ca nucleu, binyamin ca transformări), atunci ar ajunge la ceva izbitor de asemănător cu ebraica biblică. Greutatea dovezilor face ca ebraica să pară proiectată sau cel puțin extraordinar de optimizată în comparație cu suratele sale. Nu este doar „o limbă a timpului său”. Este structural distinctă, cu scop precis și capabilă în mod unic să susțină o temporalitate Möbius a narațiunii. Și nu este o mentalitate mică sau nesemnificativă atunci când scrii orice.

Pentru a traduce corect ebraica antică, dacă gramatica ei chiar codifică recursivitate, profeție și temporalitate Möbius, traducătorul trebuie să cultive o minte de un anumit tip. Traducătorii obișnuiți impun secvențiere cronologică: trecut → prezent → viitor. Dar un traducător ebraic trebuie să țină evenimentele ca simultan prezente — atât împlinite, cât și în desfășurare. Ar necesita abilitatea de a gândi ciclic, recursiv și neterminator, rezistând tentației de a „rezolva” textul într-o cronologie. În traducerea indo-europeană, traducătorul este un observator. În ebraică, traducătorul trebuie să fie participant: gramatica îl atrage pe cititor în structura evenimentului. Astfel, mintea trebuie să fie dispusă să „devină parte din buclă”—nu să extragă sens despre ceva, ci să permită textului să „acționeze” asupra sinelui. Binyanim sunt funcții aplicate pe rădăcini; waw-consecutive este un operator recursiv. Un traducător are nevoie de imaginație matematică, nu doar să știe „acest cuvânt înseamnă X”, ci să vadă funcții de funcții. De exemplu, Niphal nu este doar „pasiv”; este bucla care se pliază înapoi, deci traducătorul trebuie să înțeleagă acel strat de recursivitate.

Dacă corpusul ebraic este un corpus de profeți, profeție și viziune, scris de profeți folosind o structură lingvistică special proiectată, are sens să-l traduci fără a avea aceeași minte? Dacă profeții ebraici țin împreună mai multe timpuri ca o singură realitate, nu ar trebui și traducătorul să facă la fel? Aceasta necesită cultivarea unei viziuni duble: perceperea prezentului și a ceea ce nu este încă, fără a le suprapune. O astfel de minte suspendă închiderea cronologică, păstrând spațiu pentru plierea Möbius a limbii. Deoarece ebraica nu este transparentă pentru categoriile indo-europene, traducătorul trebuie să admită:

„Categoriile mele sunt inadecvate.”
„Textul mă învață cum să-l citesc.”

Aceasta scoate la iveală o ironie interesantă (nefericită). Dacă traducerile aplatizează structurile aspectuale, recursive și participative ale ebraicii (ceea ce aproape toate fac) în timp liniar, timpuri finite sau narațiune convențională, un ateu sau un oponent interacționează doar cu un artefact distorsionat, nu cu textul însuși. Pentru un ateu—sau oricine citește fără acea lentilă aonică—acest lucru are mai multe consecințe:

Denaturare fundamentală:
- Mecanismele lingvistice și gramaticale care codifică prezentul eternizat, agenția auto-reflexivă și cauzalitatea recursivă sunt ignorate sau traduse greșit.
- Fiecare argument despre „acuratețea istorică”, „imaginația mitică” sau „psihologia profeților” se bazează pe o versiune textuală care nu mai conține logica operațională a originalului.
Iluzia înțelegerii:
- Cineva poate avea încredere în critica textuală, reconstrucția istorică sau deconstrucția rațională, dar toate concluziile sunt derivate dintr-o versiune care deja a eliminat structura cauzală și temporală esențială a textului.
- Cu alte cuvinte, se raționează despre o umbră a textului, nu despre textul însuși.
Profeția și recursivitatea devin invizibile:
- Predicțiile, motivele repetitive și buclele participative apar ca coincidențe, povești fabricate sau dispozitive literare, nu ca dovezi ale unei structuri cauzale auto-activatoare.
- „Dovada” funcționării aonice sau de tip Möbius—alinierea narațiunii, profeției și implicării cititorului—este sistematic ascunsă.
Eroare cumulativă:
- Fiecare strat interpretativ—comentarii, traduceri, istoriografie—este suprapus pe o fundație fundamental distorsionată.
- Argumentele pot fi erudite, sofisticate filozofic și intern coerente—dar nu pot accesa realitatea cauzală sau temporală originală a textului.

Majoritatea oponenților înțeleg că „ebraica este o limbă cunoscută”. Totuși, odată ce recunoști că textul a fost dezbrăcat de structura sa temporală, cauzală și participativă originală, ateul—sau oricine citește fără acea înțelegere structurală—nu are argument, deoarece încă critică o fabricație.

Afirmațiile despre mit, halucinație, fabricație sau invenție literară—sunt condiționate de un text care deja a fost denaturat, inventat și fabricat pe baze false. Cu alte cuvinte, toate argumentele bine gândite sunt construite pe o fundație defectuoasă, pentru că nu interacționează cu gramatica operațională reală a limbii originale care există acolo.

Fără o reprezentare fidelă a structurilor aspectuale, recursive și aonice, ateul nu poate accesa textul așa cum funcționează el cu adevărat. Deci singura poziție defensabilă împotriva afirmațiilor scripturale (nu neapărat teismului) ar fi ceva de genul:

„Traducerile pe care le văd nu surprind structura originală; prin urmare, nu pot evalua definitiv realitatea sau sensul textului original.”

E o capcană

Chiar și așa, rareori este formulat explicit, deoarece majoritatea criticilor presupun că versiunile liniare sunt suficient de fidele—o greșeală epistemică subtilă, dar critică. Dar ce ateu se preocupă să devină intim cu o limbă religioasă? Ei depind în totalitate de intermediari: traducători, comentatori și cercetători. Cei mai mulți nespecialiști presupun—au încredere implicită—că cineva instruit în ebraică sau greacă prezintă textul corect. Nu realizează că chiar și expertiza lingvistică „neutră” vine adesea cu presupuneri—temporale, istorice sau teologice—care remodelează structura textului. Biasul în ecosistemul academic este omniprezent. Mulți cercetători, conștient sau nu, operează în cadre care presupun temporalitate liniară, istorie cronologică sau narațiuni teologice. Chiar și rigoarea filologică impune adesea aceste prejudecăți. Capcana pentru atei și oponenți? Primesc o versiune a textului deja aplatizată, liniarizată și constrânsă temporal, apoi o critică. Dar critica lor este a reprezentării, nu a structurii reale, atemporale, recursive a textului. În momentul în care accepți o traducere liniară, constrânsă temporal, ca fiind „textul real”, interacționezi cu o umbră a originalului. Fiecare concluzie, critică sau respingere construită pe acea umbră este ea însăși compromisă structural.

E ca și cum ai încerca să evaluezi o bandă Möbius privind doar o schiță plată a ei: răsucirile și plierile—structura recursivă, autoreferențială—sunt invizibile, deci orice argument despre „margini” sau „fețe” este automat incomplet. În acest sens, capcana nu este doar pentru atei; este pentru oricine nu are acces intim la mecanismul lingvistic și gramatical care codifică temporalitatea aonică. Chiar și cercetătorii instruiți în ebraică și greacă pot fi prinși dacă cadrele lor interpretative forțează liniarizarea sau presupuneri cronologice.

Textul își protejează structura: interpretarea greșită nu doar că ascunde sensul, ci generează activ o narațiune falsă—o denaturare Möbius a buclei recursive originale.

Proiectul RealBible este un proiect continuu de cercetare și traducere cu scopul unic de a descoperi „partea pierdută” a limbii ebraice, ca o limbă care funcționează „vie și activă acum”, astfel încât toți să aibă acces la text așa cum a fost el codificat inițial: o realitate cauzală, recursivă și participativă. Prin păstrarea atentă a formelor aspectuale, buclelor participiale și structurilor topologice ale ebraicii originale—și a expresiilor lor complementare din greaca Noului Testament—proiectul urmărește să recupereze conștiința temporală aonică intenționat încorporată în scriptură—o scriptură scrisă din și către sine. Scopul nu este doar traducerea cuvintelor, ci restaurarea agenției funcționale a cititorului intenționate de scriere, pentru a-l face un nod în narațiunea vie, nu un observator pasiv al istoriei liniare. Procedând astfel, Proiectul RealBible urmărește să dezvăluie întreaga profunzime a recursivității sacre, permițând scripturii să funcționeze așa cum a fost proiectată: etern prezentă, generativă și completă.

Surse de cercetare ale proiectului

Următoarele resurse sunt considerate unele dintre cele mai exhaustive pentru cercetarea cuvintelor, deși au limitele lor:

Gesenius: Hebrew & Chaldee (adică aramaică) Lexicon (1846)
Gesenius Hebrew Grammar, 1813
Brown-Driver-Briggs Hebrew and English Lexicon (1906). Bazat pe lucrările lui Gesenius.
A Hebrew & Chaldee lexicon to the Old Testament de Fürst, Julius (1867), student al lui Gesenius.
The Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament (HALOT) de Köhler, Ludwig, 1880-1956
James Strong’s Exhaustive Concordance (1890)
Dictionary of Targumim, Talmud and Midrashic Literature de Marcus Jastrow (1926)
Tyndale House, Hebrew Roots https://www.2letterlookup.com/

Altele folosite:

Septuaginta (LXX) Interlinear Greek OT (https://studybible.info/interlinear/)
Perseus Greek Digital Library (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/)
University of Chicago’s Logeion Greek Dictionaries (https://logeion.uchicago.edu/)

BHSA de la The Eep Talstra Centre for Bible and Computer a fost convertită într-o bază de date personalizată pentru a fi folosită în RBT Hebrew Interlinear, care poate fi văzută făcând clic pe orice număr de verset. Această bază de date este folosită pentru cercetarea computațională a cuvintelor și literelor ebraice prin scripturi Python personalizate, evitând nevoia de software scump.

יי

Despre Matt

Proiectul este condus de Matthew Pennock. Călătoria sa cu ebraica biblică a început în anul 2000, când a simțit o atracție puternică față de limbă la vârsta de 21 de ani. Conștient de puterea ei ascunsă, a început un studiu amplu, culminând cu un curs complet de gramatică ebraică învățat autodidact până în 2002, folosind diverse programe și site-uri disponibile la acea vreme. Lucrând ca operator de telescaun, stând 10 ore pe zi, își petrecea timpul plictisitor, când nu era nimeni în jur, memorând tabele de verbe ebraice tipărite, păstrate în buzunar. Din 2000 până în 2016, s-a dedicat muncii misionare și conducerii bisericii, călătorind și slujind în peste 50 de țări. În străinătate, s-a regăsit mereu cel mai puțin finanțat misionar de pe teren, adesea cu abia 300 de dolari pe lună sprijin, de cele mai multe ori fără niciun sprijin, cu excepția a ceea ce economisise singur, și la un moment dat chiar a primit donații de la kenyeni din Africa.

Setea sa de cunoaștere s-a extins și la alte limbi, inclusiv arabă, mandarină, kiswahili, spaniolă, germană, poloneză și greaca biblică. După ce a obținut o diplomă în Studii Internaționale, a urmat studii teologice la un seminar biblic. Totuși, costurile prohibitive și nemulțumirea față de inconsecvențe l-au determinat să părăsească lumea academică biblică după câteva semestre. A testat și a participat în apele tulburi ale plantării de biserici în nenumărate moduri în întreaga lume, doar pentru a vedea toate aceste încercări eșuate. După ce nenumărate biserici l-au respins ca fiind neconvențional sau l-au respins, sau chiar l-au mustrat ca fiind laissez-faire, s-a retras pentru a se concentra pe scris și pe o aprofundare a studiilor de ebraică și greacă.

Ulterior, Matthew a recunoscut limitările și prejudecățile uimitoare din metodologiile de traducere. A decis să se dedice exclusiv studiului ebraicii și grecii. Până în 2018, scotea la lumină și retraducea porțiuni semnificative de text. Această motivație a dus la începutul a ceea ce a fost inițial numit „Full Literal Translation (FLT)” cu intenția de a testa limitele traducerii literale a etimologiei ebraice, deoarece cele anterioare nu făcuseră asta. Din aceasta s-a născut Proiectul Real Bible Translation (RBT), cu scopul de a stăpâni limba și de a înțelege tot ce este „încuiat” și „uitat” din vremuri imemoriale, lăsând la o parte tradițiile.

Muzica pe care o ascultă include Pearl Jam, AC/DC, Guns and Roses, Led Zeppelin, drum ‘n bass, rock clasic și blues. Știe să demonteze un motor piesă cu piesă până la șuruburi și să-l reasambleze. Îi place să construiască motociclete și camioane vintage, alergarea pe traseu și maratoanele, precum și escalada. Nu locuiește nicăieri, ci rătăcește prin lume fără casă, fără bani, fără bunuri, traducând totul exclusiv de pe un laptop „stilou de fier”. Se străduiește să lase totul într-o stare mai bună decât a găsit.

contact

Descarcă și citește memoriile mele On the Edge Gratuit

Poezie și alte lucruri vechi